În ziua de astăzi, în care ritmul cotidian devine din ce în ce mai accelerat, uităm deseori de un aspect foarte important din viețile noastre: de noi înșine. Parcă întotdeauna există ceva mai urgent de făcut. Ședința de la 09:00 dimineața, acel raport pentru care deja a expirat termenul limită, ieșirea cu acea prietenă pe care ai tot amânat-o de luni de zile pentru că, hopa!, n-ai avut vreme. Inclusiv cultura consumului de ciuperci medicinale a devenit una pe repede-înainte.
Tot aud mai des, de la oameni din jurul meu, că au „rămas în urmă cu viața”. Cu părere de rău, dar și cu o oarecare mândrie de purta o asemenea cruce, pot spune că și pe subsemnatul îl trece, câteodată, același sentiment. Uneori simt că alerg maratoane mentale sau fac acrobații intelectuale, ca să „prind viața din urmă”, ca în următoarea zi să mă trezesc în același stadiu.
Târziu am conștientizat că timpul pe care îl petrec cu mine este esențial pentru a fi în sincron cu propria viață, chiar dacă mesaje de acest fel sunt pe toți pereții, cum s-ar spune. În orice caz, această realizare m-a determinat să fac câteva schimbări, unele mici, altele mari, care mă ajută constant să petrec timp cu mine pentru a-mi reîncărca bateriile sociale și, de fapt, pentru a avea puterea și bucuria de a participa în societate. Iată două dintre ele:
1. Ritualul, matinal și nocturn, cu ciuperci medicinale
Dimineața mă trezesc cu 30 de minute mai devreme decât este nevoie, pentru a-mi acorda timp pentru mine. Deschid balconul să aud orașul care tocmai se trezește (începând cu păsările). Îmi fac o cafea, pe care o beau cu extract din Coama leului, cunoscută pentru faptul că menține o stare de focus pe tot timpul zilei. Acea jumătate de oră dimineața, în care sunt doar eu, cana de cafea și păsările, mă ajută enorm pentru că, în loc să mă trezesc deja în acțiune (îmbracă-te, mănâncă ceva, fă ritualul la toaletă, fugi să prinzi autobuzul), am răgazul să-mi fac o imagine asupra zilei.
Seara, îmi iau alte 30 de minute, în care beau o cană de ceai cu extract din Reishi. Această ciupercă este cunoscută pentru proprietățile imunomodulatoare, dar și pentru faptul că îmbunătățește calitatea somnului. Alături de cana cu ceai, mă angajez într-o activitate care lucrează direct cu mine, precum 15 minute de yoga (recomand Salutul Lunii) exerciții de respirație (de exemplu, tehnica Wim Hof) sau, atunci când nu deranjez pe nimeni, mai scot tilinca și mai cânt câteva note.
Lecția pe care am învățat-o, de când există Cultura de Ciuperci, este că ciupercile medicinale lucrează cel mai bine atunci când lucrezi și tu cu ele.
2. Mișcare, mișcare, de trei ori mișcare!
O schimbare mai mare în viață pe care am făcut-o este de a-mi crea obiceiul de a merge la sport de 2 sau 3 ori pe săptămână. Și aici început să lucrez cu ciupercile medicinale, de această dată cu una pe care urmează să o lansăm anul acesta. Tipul de exerciții pe care le fac sunt exclusiv cu greutatea corpului. De exemplu, exercițiile calistenice. Aici sunt multe avantaje despre care pot povesti, atât cu argumente științifice, cât și din proprie experiență, dar mă concentrez pe două, pe care le consider cele mai importante.
În primul rând, exercițiul fizic formează, împreună cu alimentația și somnul, un triunghi al bunăstării. Toate cele trei se află în relație de interdependență. O alimentație sănătoasă contribuie la exercițiu fizic de calitate, cu randament mare, și la un somn odihnitor. Un somn odihnitor ajută corpul să asimileze nutrienții din mâncare și oferă corpului suficientă energie pentru o sesiune de efort fizic de calitate. Efortul fizic echilibrează alimentația și oferă un somn odihnitor. Este foarte ușor să pierdem echilibrul acestui triunghi. Cu alte cuvinte, este ușor să nu ne ținem de o alimentație sănătoasă sau să sacrificăm ore de somn pentru încă un episod din „The Last of Us”. Din propria experiență, exercițiul fizic este cel care îmi oferă și disciplina de a menține o alimentație sănătoasă (pentru că altfel efortul ar fi degeaba) și un somn odihnitor (pentru că simt oboseală fizică, care este complet diferită de cea psihică).
În al doilea rând, exercițiile fizice cu greutatea corpului dezvoltă memoria locomotorie, adică capacitatea creierului de a coordona diferite părți ale corpului pentru a îndeplini o funcție dată. Acest tip de memorie este deseori neglijată, dar este totodată esențială pentru sănătatea generală a corpului și pentru cum ne simțim în propriul nostru corp (mens sana in corpore sano).
Într-o societate care ne cere constant să fim productivi și disponibili, uităm că cea mai importantă relație este cea cu noi înșine. Redescoperirea echilibrului interior prin ritualuri simple, mișcare conștientă și grijă față de propriul corp nu este un lux, ci o necesitate. Timpul petrecut cu tine, fie dimineața devreme cu o cană de cafea și gânduri clare, fie seara într-o respirație profundă sau o postură de yoga, devine fundația unei vieți trăite cu sens și prezență. Nu putem prinde viața din urmă dacă ne ignorăm pe noi înșine — dar putem alege să o trăim în ritmul nostru, cu grijă, cu bucurie și cu puțină disciplină.
